Avocati in Hamburg
2016-12-30
Home

Avocaţi pentru dreptul dvs. în Germania

Despăgubirile reprezintă imaginea fidelă a prejudiciului suferit de o persoană, fie ea persoană fizică sau juridică. Noţiunea de despăgubire este generală, pentru că trimite la totalitatea pierderilor suferite de o anumită persoană şi cunoaşte o serie de sinonime generice: dezdăunări, daune-interese, sau specializate: daune-interese compensatorii, daune-interese moratorii, daune cominatorii.
Din perspectiva funcţiei urmărite, despăgubirea poate fi materială, când are rolul de a acoperi a pagubă materială, patrimonială, sau morală, acoperind o creanţă neplatita în Germania. Trebuie reţinut însă că despăgubirea, prin efectele sale, este întotdeauna patrimonială.
Cauza obligaţiei de despăgubiri o reprezintă atât răspunderea contractuală, cât şi răspunderea delictuală, cu alte cuvinte atât neîndeplinirea, sau îndeplinirea necorespunzătoare, parţială sau cu întârziere a clauzelor contractuale, cât şi realizarea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii materiale sau morale. Prin urmare, izvorul obligaţiilor îl constituie legea, în cazul răspunderii delictuale, fie contractul şi legea în cazul răspunderii contractuale.

Situaţia în Germania
Nu poate exista o despăgubire dacă nu s-a produs un prejudiciu (o daună sau o pagubă, termenii fiind sinonimi). Prejudiciul trebuie să fie cert, atât ca existenţă avocaţilor în Germania, cât şi ca posibilitate de evaluare. Articolul 1086 C.civ. prevede că daunele-interese cuprind numai ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei de către debitor.
Potrivit codul civil german, creditorul la Hamburg are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare. Principiul general este acela al acoperirii integrale a prejudiciului cauzat (art. 1084 C.civ.). Aceasta înseamnă că debitorul obligaţiei de dezdăunare este obligat să acopere atât prejudiciul efectiv (damnum emergens), cât şi beneficiul nerealizat {lucrum cessans).
O altă regulă o constituie repararea în natură a prejudiciului şi, doar în cazul în care repararea în natură nu este posibilă, acoperirea prejudiciului se va face prin echivalent, sub forma acordării de daune-interese. Despăgubirile, denumite daune-interese, reprezintă, de regulă, o sumă de bani echivalentă cu folosul pe care l-ar fi realizat creditorul din România prin îndeplinirea exactă, totală şi la timp a obligaţiei. Ele se cuvin atât pentru neexecutarea obligaţiei, totală sau parţială, cât şi pentru simpla întârziere în executare. Daunele datorate pentru neexecutarea definitivă a obligaţiei sunt denumite, pentru acest considerent, daune-interese compensatorii, spre deosebire de daunele datorate pentru simpla întârziere în executare, care sunt daune-interese moratorii.
Daunele moratorii nu înlocuiesc executarea în natură a obligaţiei asumate şi, ca atare, se pot cumula cu aceasta, după cum se pot cumula şi cu daunele-interese compensatorii, când debitorul în Germania nu execută contractul în natură.
Acasă